Velvet Dental Blog

3 November 2009

MINI-IMPLANTURILE ORTODONTICE – Aplicabilitate si indicatii

Mini Implant Ortodontic

Mini-implanturile ortodontice ofera o altenativa viabila, eficienta si estetica in tratamentul ortodontic prin eliminarea unor forte nocive si minimalizarea elementelor componente ale unui aparat ortodontic.
Mini-implanturile si-au castigat popularitatea deoarece faciliteaza un ancoraj maxim cu minim de cooperare din partea pacientului. Din motive estetice si sociale, pacientii adulti resping adesea folosirea fortelor extraorale specifice (headgear, masca faciala) si a tehnicilor conventionale fixe (“brackets” atasati partii vestibulare – vizibile – a dintilor).
In consecinta, lipsa acestei cooperari duce la o scadere a ancorajului si la rezultate nesatisfactoare in tratamentul ortodontic. Solutiile alternative tehnicilor conventionale sunt mini-implanturile, ca mod de crestere a ancorajului, si tehnica linguala fixa.

AVANTAJE – Mini-implanturile ortodontice ofera avantajul biomecanic al unui ancoraj osos si, prin acesta, prevenirea unor miscari dentare nedorite, obtinand  un tratament ortodontic mai eficient si cu mai putine elemente auxiliare incorporate in aparat. Imbunatatirea tehnicilor si numarul mare de informatii clinice au ajutat specialistii sa obtina o pozitionare dentara cat mai aproape de ideal. Mini-implanturile pot fi asociate tuturor tipurilor de sisteme de aparate ortodontice

In comparatie cu implanturile folosite in inlocuirea protetica a dintilor absenti, mini-implanturile ortdontice au mai putine limitari anatomice, iar procedurile de inserare si indepartare sunt mult mai simple. Spre deosebire de implanturile dentare utilizate in scop protetic, care au nevoie de o perioada de osteointegrare, in medie, de 4-5 luni, mini-implanturile ortodontice sunt folosite ca mijloace temporare de ancoraj si nu necesita un timp atat de indelungat de stabilizare in os.
Analog implanturilor dentare, mini-implanturile sunt si ele realizate din titan pur (99%) sau din aliaje de titan (90%).

PROCEDURI - Procedura de inserare este una foarte simpla si consta in anestezie locala prin infiltratie, urmata de realizarea unei punctii gingivale si de inserarea mini-implantului. Intreaga procedura ar trebui sa dureze intre 5 si 10 minute dupa instalarea anesteziei. Mini-implantul se pozitioneaza intre radacinile dentare, singura parte vizibila fiind capul acestuia ce serveste ca punct de ancoraj in transmiterea fortelor de miscare dentara.

RISCURI - Riscurile inserarii mini implanturilor sunt minime si se pot datora unei mari variabilitati a formei radacinilor dentare. Acest risc poate fi inlaturat prin efectuarea unei radiografii inaintea inserarii pentru determinarea exacta a viitoarei locatii a mini-implantului. Un alt risc este acela de fracturare a mini-implantului in timpul inserarii, portiunile putand fi indepartate sub anestezie locala fara alte complicatii. Mai poate aparea mobilizarea mini-implantului in urma aplicarii fortei ortodontice, aceasta fiind o consecinta fie a calitatii osului unde a fost implantat, fie a fortei musculare sau a contactului cu radacina dentara.

Exista un risc minor de rejectare a mini-implantului datorita diferentelor intre raspunsurile corpului uman la diferite materiale. In cazul in care mini-implantul se mobilizeza, acesta va fi indepartat si inserat intr-o locatie diferita. Riscul de inflamare gingivala in jurul mini-implantului este de asemenea prezent, datorita placii bacteriene sau datorita iritatiei cauzate de elementele atasate de capul mini-implantului. Inflamatia gingivala este in directa legatura cu eventuala prezenta a unor boli generale (ex.diabet) sau a fumatului.

Asadar, riscurile sunt minore putand fi usor indepartate si eliminate daca indicatiile si aplicarea mini-implantului de catre medicul ortodont sunt corecte.

Mini-implanturile vor fi indepartate la sfarsitul tratamentului ortodontic fara efecte secundare nocive la nivelul tesuturilor dentare si gingivale inconjuratoare.

Dr. Diana Cojocaru
Medic Dentist
Specialist Ortodontie-Pedodontie
Velvet Dental Clinics

30 October 2009

Radiografiile dentare la copii

radiologie

Radiografiile (Razele X) reprezinta o etapa vitala si necesara procesului de diagnosticare si, datorita lor, anumite probleme vor fi tratate. In cazul copiilor, Razele X pot fi folosite pentru supravegherea dintilor care erup, permitand medicului dentist pedodont diagnosticarea problemelor si intocmirea planului de tratament stomatologic. Daca problemele dentare sunt identificate si tratate inca din stadiu incipient, tratamentele ulterioare sunt mult mai confortabile pentru copilul dumneavoastra si, in acelasi timp, mai ieftine.

Academia Americana a Dentistilor Pediatri recomanda examinarea cu Raze X la fiecare 6 luni pentru copiii cu risc mare de aparitie a cariilor. In medie, majoritatea dentistilor pediatri recomanda o radiografie o data pe an.

Stomatologii pediatri sunt foarte preocupati de minimalizarea expunerii pacientilor la radiatii. In conditiile de siguranta actuale, cantitatea de Raze X primite in urma unei examinari este foarte mica, iar riscul este neglijabil. Pe scurt, radiografia dentara prezinta un risc mult mai mic decat o problema dentara neidentificata si netratata.
Unitatea de masura pentru dozele de radiatii care ajung în organism este « milisievert » (mSv). Experţi ai Colegiului American de Radiologie si ai Societatii de Radiologie din America de Nord apreciaza ca doza maxima admisa de radiatii acumulate pe durata unui an nu trebuie sa depasească 20 mSv.

Dintre toate investigatiile cu Raze X, radiografia dentara este cel mai putin iradianta, doza de radiatii emise fiind de numai 0,02 mSv.

Sursa de radiatii           Doza
Radiografie dentara     0,02 mSv
Mamografie                   1-2 mSv
CT toracic sau pelvis     4-8 mSv
CT complet                10-12 mSv
Radiatii din mediu        3 mSv/an

* Doza maxima admisa: 20 mSv/an.
Surse: American College of Radiology, Radiological Society of North America, American Association of Physical Medicine.

Radiografii digitale

Velvet Dental Primaverii vine in ajutorul pacientilor, oferind tehnologia digitala, ale carei principale beneficii sunt:
-    reducerea si calibrarea dozei de radiatii emise;
-    timp de expunere mai scurt;
-    prelucrarea si arhivarea imaginii obtinute;
-    obtinerea de informatii in timp real;
Avantajele utilizarii unui aparat de radiologie digitala sunt certificate de cercetarile în domeniu, care atesta o reducere a radiatiei de pana la 80% în momentul expunerii senzorului, comparativ cu filmele clasice, acest fapt datorandu-se proprietatilor senzorului, care il fac mult mai sensibil la fotonii Radiatiilor X.

Posibilitatea prelucrarii imaginii pe calculator este unul dintre cele mai mari avantaje pe care imagistica digitala le are asupra filmului conventional. Producatorii includ in software-ul programelor o gama diversificata de metode de procesare, printre care: modificarea contrastului, inversarea tonurilor de gri, magnificarea, colorarea artificiala, realizarea de masuratori etc. Majoritatea senzorilor digitali existenti in prezent pe piata au o rezolutie a imaginii net superioara filmului conventional. Aceasta inseamna ca pe radiografiile digitale, medicul poate identifica informatii care nu ar fi fost vizibile pe un film conventional.

CENTRUL DE PRESA
Velvet Dental Clinics

26 August 2008

Boli parodontale

In ultimii ani se inregistreaza o cerere din ce in ce mai mare de tratament ortodontic la adulti si de aceea trebuie sa dam o importanta mai mare gradului de sanatate sau imbolnavire parodontala( parodontiu reprezinta intregul sistem de sustinere al dintelui). Cu cat pacientul este mai in varsta cu atat creste atentia ce trebuie acordata bolilor parodontale.

Trebuie sa privim aceasta asociere din doua puncte de vedere: boala parodontala ca efect al netratatarii anomaliilor dentare si totodata ca efect al tratamentului ortodontic.

Malocluziile dentare au ca si cauza directa imbolnavirea parodontala prin supunerea dintilor aflati in malpozitie (pozitii anormale) la forte excesive sau prin scoaterea dintelui din functie (masticatia, ca si vorbitul, inghititul daca se realizeaza in limite normale solicita functional dintele si sistemul lui de sustinere). Ambele variante sunt la fel de nocive dintilor.

Pe de alte parta tratamentul ortodontic poate produce un grad de imbolnavire dentara in cazul in care nu se mentine o igiena corecta (elementele aparatului, inelele de pe molari, brackets, arcurile retin placa bacteriana si resturile alimentare si fara o igienizare corecta apare imbolnavirea gingiei ce se poate agrava prin abcese parodontale, mobilitate dentare excesiva). Totodata in urma fortelor aplicate pe dinte in cadrul tratamentului si mai ales daca exista deja un grad de imbolnavire, sistemul de sustinere poate fi afectat si mai mult. Aceste efecte din timpul tratamentului pot fi tranzitorii sau definitive in functie de igiena oro-dentara a pacientului, sanatatea dintilor anterior tratamentului si calitatea actului medical.