Velvet Dental Blog

3 November 2009

MINI-IMPLANTURILE ORTODONTICE – Aplicabilitate si indicatii

Mini Implant Ortodontic

Mini-implanturile ortodontice ofera o altenativa viabila, eficienta si estetica in tratamentul ortodontic prin eliminarea unor forte nocive si minimalizarea elementelor componente ale unui aparat ortodontic.
Mini-implanturile si-au castigat popularitatea deoarece faciliteaza un ancoraj maxim cu minim de cooperare din partea pacientului. Din motive estetice si sociale, pacientii adulti resping adesea folosirea fortelor extraorale specifice (headgear, masca faciala) si a tehnicilor conventionale fixe (“brackets” atasati partii vestibulare – vizibile – a dintilor).
In consecinta, lipsa acestei cooperari duce la o scadere a ancorajului si la rezultate nesatisfactoare in tratamentul ortodontic. Solutiile alternative tehnicilor conventionale sunt mini-implanturile, ca mod de crestere a ancorajului, si tehnica linguala fixa.

AVANTAJE – Mini-implanturile ortodontice ofera avantajul biomecanic al unui ancoraj osos si, prin acesta, prevenirea unor miscari dentare nedorite, obtinand  un tratament ortodontic mai eficient si cu mai putine elemente auxiliare incorporate in aparat. Imbunatatirea tehnicilor si numarul mare de informatii clinice au ajutat specialistii sa obtina o pozitionare dentara cat mai aproape de ideal. Mini-implanturile pot fi asociate tuturor tipurilor de sisteme de aparate ortodontice

In comparatie cu implanturile folosite in inlocuirea protetica a dintilor absenti, mini-implanturile ortdontice au mai putine limitari anatomice, iar procedurile de inserare si indepartare sunt mult mai simple. Spre deosebire de implanturile dentare utilizate in scop protetic, care au nevoie de o perioada de osteointegrare, in medie, de 4-5 luni, mini-implanturile ortodontice sunt folosite ca mijloace temporare de ancoraj si nu necesita un timp atat de indelungat de stabilizare in os.
Analog implanturilor dentare, mini-implanturile sunt si ele realizate din titan pur (99%) sau din aliaje de titan (90%).

PROCEDURI - Procedura de inserare este una foarte simpla si consta in anestezie locala prin infiltratie, urmata de realizarea unei punctii gingivale si de inserarea mini-implantului. Intreaga procedura ar trebui sa dureze intre 5 si 10 minute dupa instalarea anesteziei. Mini-implantul se pozitioneaza intre radacinile dentare, singura parte vizibila fiind capul acestuia ce serveste ca punct de ancoraj in transmiterea fortelor de miscare dentara.

RISCURI - Riscurile inserarii mini implanturilor sunt minime si se pot datora unei mari variabilitati a formei radacinilor dentare. Acest risc poate fi inlaturat prin efectuarea unei radiografii inaintea inserarii pentru determinarea exacta a viitoarei locatii a mini-implantului. Un alt risc este acela de fracturare a mini-implantului in timpul inserarii, portiunile putand fi indepartate sub anestezie locala fara alte complicatii. Mai poate aparea mobilizarea mini-implantului in urma aplicarii fortei ortodontice, aceasta fiind o consecinta fie a calitatii osului unde a fost implantat, fie a fortei musculare sau a contactului cu radacina dentara.

Exista un risc minor de rejectare a mini-implantului datorita diferentelor intre raspunsurile corpului uman la diferite materiale. In cazul in care mini-implantul se mobilizeza, acesta va fi indepartat si inserat intr-o locatie diferita. Riscul de inflamare gingivala in jurul mini-implantului este de asemenea prezent, datorita placii bacteriene sau datorita iritatiei cauzate de elementele atasate de capul mini-implantului. Inflamatia gingivala este in directa legatura cu eventuala prezenta a unor boli generale (ex.diabet) sau a fumatului.

Asadar, riscurile sunt minore putand fi usor indepartate si eliminate daca indicatiile si aplicarea mini-implantului de catre medicul ortodont sunt corecte.

Mini-implanturile vor fi indepartate la sfarsitul tratamentului ortodontic fara efecte secundare nocive la nivelul tesuturilor dentare si gingivale inconjuratoare.

Dr. Diana Cojocaru
Medic Dentist
Specialist Ortodontie-Pedodontie
Velvet Dental Clinics

29 August 2008

Tratamentul dentar la copii

Varsta la care copilul este adus in mod frecvent la dentist este in jurul a 3-4 ani. La varste mai tinere, in general, nu se poate realiza controlul dentar. Pentru o mai buna colaborare copil- medic se recomanda parintilor sa fie insotiti de copii in timpul vizitelor lor la medic, pentru ca acesta sa ia contact cu cabinetul stomatologic si tratamentele dentare inainte de a le apare durerea.

Dintii de lapte “paveaza’ drumul spre eruptie al dintilor definitivi. Ei reprezinta fundatia in obtinerea unui parodontiu (sistem de sustinere dentara) sanatos si a unei pozitionari corecte pe arcada a dintilor permanenti. Dintii temporari au rol de asemenea in realizarea maticatiei corecte, a vorbirii si fac parte din structura intregii fete.

In cazul netratarii cariilor, fracturilor dintilor de lapte, este afectata eruptia celor definitivi, cauzandu-i copilului durere precum si alte probleme de sanatate (digestive, extinderea infectiei la alte nivele).

Dintii de lapte sunt mentinatori naturali de spatiu pana in momentul eruptiei celor definitivi. Daca acestia se pierd mai devreme de pe arcada, ceilalti dinti migreaza pentru a inchide spatiul rezervat mai tarziu celor definitivi cu aparitia ulterioara fie a imposibilitatii de eruptie, fie a anomaliilor dentare. Poate cauza de asemenea o eruptie prematura cu efecte nocive pe termen lung in sanatatea dentara.

Rolul dintilor de lapte este foarte mare si de aceea sanatatea lor trebuie mentinuta pe parcursul intregii existentei lor pe arcada.

28 July 2008

Zymafluor pentru copilul meu?

Ce stiti despre dentitia copilului dumneavoastra? Este bine sau nu sa-i administrati zymafluor?

Sa-i dau copilului meu Zymafluor? De la ce varsta se poate incepe tratamentul cu Zymafluor? Exista efecte adverse?

Acestea sunt doar cateva intrebari pe care si le pun proaspetele mamici cu privire la administrarea sau nu a Zymafluorului. Cand este folosit in mod adecvat, zymaflorul este eficient in prevenirea si controlul aparitiei cariei prin formarea de cristale de fluorapatita, dar pentru inceperea unui astfel de tratament trebuie avute in vedere cateva considerente.

Este foarte important de stiut nivelul de fluor din apa potabila, dar trebuie deasemenea evaluate si celelalte surse de fluor inclusiv cele din alimentatie. Fluorul poate fi regasit si in dieta, dar in general alimentele contin niveluri scazute de fluor. Ceaiurile si pestele contin cantitati mai mari de fluor. In medie doza de fluor zilnica ingerata de o persoana atat din alimente cat si din apa a fost estimata la 1 mg in comunitatile in care apa nu este fluorurata si la 2,7 mg in zonele in care apa este fluorurata. Pentru a afla nivelul de fluor al apei trebuie contactat furnizorul local de apa potabila din oras. Fluorul se mai gaseste si in produsele stomatologice: pasta de dinti, gelurile fluorurate si apele de gura care contin intre 230-12300 ppm fluor. De exemplu o pasta de dinti contine 900-1100 ppm fluor (circa 0,1%).

» Cititi in continuare