In ultimii ani, ne intalnim tot mai des cu termenul de periimplantita atat in viata de zi cu zi, cand vedem cazuistica, cat si in cadrul congreselor de specialitate. Este o afectiune care a inceput sa preocupe lumea stomatologica tot mai mult in ultimul deceniu. Din pacate afectiunea este progresiva, nu cunoaste pana la momentul actual un tratament perfect standardizat si bine pus la punct si nu se cunoaste foarte bine cum va raspunde organizsmul nostru si respectiv implanturile dentare la o astfel de terapie. Uneori tratmentele dau rezultat, alteori nu.

Ca definitie, periimplantita reprezinta o afectare a tesutului de suport (osului si gingiei) din jurul implantului si are anumite similaritati cu boala parodontala. Asa cum dintii naturali pot suferi de boala parodontala, tot asa, implanturile pot fi afectate de peri-implantita. Pacientii care au prezentat in antecedente boala parodontala, chiar si dupa tratament si stabilizare, prezinta o predispozitie de a dezvolta in timp peri-implantita fata de un pacient clinic sanatos, neafectat de boala parodontala.

Este foarte important de precizat faptul ca aceasta predispozitie ramane si in cazul in care pacientul parodontopat a pierdut toti dintii sau acestia au fost extrasi. Absenta elementelor dentare in totalitate nu garanteaza disparitia predispozitiei genetice si riscul de a dezvolta in timp alte patologii asociate bolii parodontale.

In afara de asocierea bolii parodontale, mai exista si alti factori de risc ce pot duce la instalarea acestui tip de patologie:

  • Igiena orala deficitara (lipsa folosirii mijloacelor auxiliare de curatire – dus bucal, periute interdentare, ata dentara etc, precum si folosirea incorecta a acestora)
  • Absenta unor controale regulate la stomatolog (o data la 6 luni)
  • Lipsa unui tesut gingival keratinizat (gingie sanatoasa, de culoare roz pal, ferm atasata si consistenta sanatoasa)
  • Lucrari protetice incorect realizate/cimentate
  • Probleme generale de sanatate (afectini metabolice precum diabetul)
  • Fumatul

Principalele semne sunt:

  • Sangerarile gingivale
  • Gingie marita si inflamata
  • Secretie purulenta (asociata de cele mai multe ori cu gust/miros neplacut)
  • De cele mai multe ori NU DOARE!

Periimplantita prezinta doua etape si anume:

  • stadiul de mucozita peri-implantara; apare de obicei o inflamatie localizata la nivelul gingiei inconjuratoare implantului ce poate prezenta sangerare si punga specifica
  • periimplantita: prezinta semnele de mai sus la care se adauga pierdere osoasa si exteriorizare de continut purulent

In cele mai multe cazuri mucozita este un stadiu reversibil daca se diagnosticheaza de la inceput si presupune doar tratament medicamentos. Netratata insa, evolueaza spre peri-implantita, stadiu care este putin predictibil, tratamentul este unul invaziv fiindca presupune interventii chirurgicale de decontaminare cu eventuale aditii de os, uneori fara rezultate; in acest caz, singura optiune este explantarea (indepartarea implantului). In cazul pacientilor care pierd implanturile din cauza afectiunii in cauza, o reconstructie ulterioara este foarte anevoioasa, invaziva si uneori greu predictibila pe termen lung.

In multe situatii, defectele osoase ramase in urma peri-implantitei sunt mari si reprezinta o adevarata provocare pentru medicul stomatolog.

Pentru evitarea instalarii acestei patologii pacientii trebuie sa aiba mare grija dupa finalizarea lucrarilor pe implanturi, sa se prezinte regulat la controale, intocmai cum indica medicul specialist, si sa isi insuseasca foarte bine tehnicile corecte de periaj.

Dr Radu Colteanu – Chirugie Orala si Implantologie