Copiii sunt o categorie aparte de pacienti. Este foarte important ca micutii sa interactioneze cu medicul stomatolog de la o varsta cat mai frageda.Odata cu aparitia primului dintisor parintii ar trebui sa faca o programare la un medic pedodont care sa le ofere informatiile necesare pentru mentinerea sanatatii cavitatii orale a micutului lor. Un studiu realizat de catre Universitatea Rey Juan Carlos din Madrid arata ca frica patologica de stomatolog poate fi indusa in mod inconstient de catre parinti.La varste fragede cei mici imita ce vad, de aceea comportamentul parintilor pe scaunul stomatologic trebuie sa fie unul cat mai decent, relaxat pentru a-i transmite copilului sentimentul de siguranta.Este importand ca cei mici sa ii insoteasca pe parinti la programari pentru a se obisnui cu mediul de lucru si zgomotele specifice.Nu de putine ori, prezenta temporara a dintilor de lapte pe arcada se poate constitui, in mod eronat, intr-o “scuza” pentru tratarea cu superficialitate a intretinerii sanatatii acestora. Din momentul in care primul dinte a erupt pe arcada, parintele trebuie sa intretina igiena orala a celui mic. Este extrem de important ca dupa masa de seara dintisorii sa fie curatati- fie cu dispozitive speciale(degetare), fie cu tifon steril infasurat pe degetul parintelui. In jurul varstei de un an cel mic ar trebui sa primeasca prima lui periuta, iar realizarea periajului de seara sa se faca ca un joc, in care micutul imita actiunile parintelui. Desi este putin mai greu de acceptat,educarea celor mici se face in primul rand prin instruirea corecta a celor mari.
Stomatologia pentru copii cuprinde atat tratamente profilactice/preventive (fluorizari, sigilari,intructiuni in ceea ce priveste mentinerea igienei orale) cat si tratamente curative(tratamentul propriuzis al leziunilor aparute). Desi exista o asemanare intre afectiunile prezente la adulti cu cele ale copiilor, pot aparea o serie de particularitati in ceea ce priveste leziunile, dar mai ales la metodele de tratament. Fiecare dinte temporar prezinta 3 etape evolutive: de epuptie,de maturitate functionala si de rezorbtie radiculara. Medicul pedodont este singurul care stie sa aleaga varianta optima de tratament specifica fiecarei perioade.
Un alt subiect sensibil pentru parinti este radiografia.Ei trebuie sa inteleaga ca este o metoda ajutatoare tratamentelor leziunilor existente, un factor important in depistarea precoce a eventualelor afectiuni si malformatii si un indicator pentru alegerea corecta a unui plan de tratament ortodontic corect. Doza de radiatii emisa de aparatele noi de radiologie este foarte mica si nu dauneaza cu nimic celui mic.
Tot in cadrul stomatologiei de copii pot fi abordate si aspectele referitoare la dintii permanenti tineri – dintii in proces de eruptie pana la 2/3 ani post eruptiv (perioada necesara incheierii dezvoltarii complete a unui dinte)acestia putand prezenta patologii specifice ca de exemplu dezvoltarea incompleta a radacinii, sau particularitati de structura datorita gradului diferit de mineralizare, formei si marimii tesutului pulpar.
Responsabilitatea pedodontului este mai mare decat in cazul medicilor care lucreaza cu adultii deoarece cei mici sunt imprevizibili, pot face miscari neasteptate care pot conduce la aparitia unor accidente nedorite.Un medic pedodont trebuie sa stie sa se adapteze fiecarei personaltati, trebuie sa aiba rabdare, sa isi desfasoare activitatea intr-un mediu prietenos, sa reusasca sa faca din orice manevra stomatologica un joc, sa poata sa il controleze pe cel mic fara ca acesta sa se simta limitat, sa aleaga metoda optima de tratament, sa colaboreze cu alte specizlizari, toate aceste actiuni conducand in final la obtinerea unei sanatati orale pentru micutul dumneavostra.